Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. numéroter)
1. a însemna cu numere în ordine succesivă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. numérotation)
1. acțiunea de a numerota și rezultatul ei; numerotare.
2. acțiunea de a atribui un număr sau o ordine de clasificare unor elemente, obiecte, ființe etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. numéroteur)
1. instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate; numeroter.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coter)
1. a numerota potrivit unei anumite ordini.
2. a stabili cursul valutelor străine, al hârtiilor de valoare şi al preţului mărfurilor la bursă.
3. a introduce efecte la bursă.
4. (fig.) a aprecia, a preţui, a evalua.
5. a înscrie pe un desen tehnic, prin linii de cotă şi cifre, dimensiunile obiectului reprezentat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. folio, lat. /in/folio)
1. foaie de hârtie îndoită o singură dată şi formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte.
3. peliculă care, aplicată pe o hârtie subţire, serveşte la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. numérateur)
1. s. m. termen al unei fracții, deasupra liniei de fracție, indicând numărul de părți conținute de fracție.
2. aparat folosit la numerotare la tiparul înalt.
3. s. m. f. persoană care numără, socotește, calculează ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. numéroteur)
1. instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate; numeroter.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. numérotation)
1. acțiunea de a numerota și rezultatul ei; numerotare.
2. acțiunea de a atribui un număr sau o ordine de clasificare unor elemente, obiecte, ființe etc.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (fr. numéroteur)
1. aparat folosit pentru imprimarea manuală sau automată a numerelor; numerotator.