Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. opus, germ. Opus)
1. termen pentru catalogarea şi numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. signature)
1. semn pus pe prima pagină a fiecărei coli de tipar a unei cărți, care ușurează legătorului numerotarea colilor.
2. mic șanț tăiat în blocul de litere care înlesnește zețarului recunoașterea poziției ei.
3. (mat.) ~a unei substituții = (pentru o substituție dată) numărul +1 dacă substituția echivalează cu un număr par de traspoziții, numărul -1 dacă acesta echivalează cu un număr impar de transpoziții.