Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affixal)
2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.
3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aglobulie)
1. scădere a numărului globulelor roşii din sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agranulocytose)
1. boală gravă provocată de dispariţia sau scăderea numărului de granulocite din sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aleucémie)
1. leucemie fără creşterea numărului leucocitelor în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. améiose)
1. diviziune nuclează, fără meioză, care nu asigură numărul de cromozomi.