Dictionar

Rezultate secundare (Numărului.):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Aglobulie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aglobulie)

1. scădere a numărului globulelor roşii din sânge.


Agranulocitoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agranulocytose)

1. boală gravă provocată de dispariţia sau scăderea numărului de granulocite din sânge.


Aleucemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aleucémie)

1. leucemie fără creşterea numărului leucocitelor în sânge.


Anemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémie)

1. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii şi a hemoglobinei din sânge.

2. ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roşii.


Aneozinofilie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Aneosinophilie)

1. diminuare, până la dispariţie, a numărului eozinofilelor din sânge.