Dictionar

Nutritiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nutritif, lat. nutritivus)

1. care hrăneşte.

2. referitor la nutriţie.


Substrat; strat nutritiv

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT substratum; matrix

2. FR couche nutritive; support; substrat; substratum

3. EN substratum; substrate; matrix

4. DE Substrat; Unterlage; Grundlage; Nährboden

5. RU субстрaт

6. HU aljazat, szubsztrátum; tápközeg


Agar-agar

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agar-agar, germ. Agar-Agar)

1. substanţă gelatinoasă extrasă din unele alge roşii marine: geloză.

2. substanţă mucilaginoasă folosită la prepararea substraturilor nutritive consistente pentru culturile bacteriene, extrasă din unele alge marine roşii.


Albumen

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. albumen)

1. substanţă nutritivă a seminţelor unor plante.

2. ţesutul de rezervă al seminţelor furnizând embrionului în cursul germinaţiei substanţele nutritive.


Aliment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aliment, lat. alimentum)

1. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană.


Amilosferă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amylosphère)

1. plastidă globulară amilogenă cu rol nutritiv, din vegetale.


Anabolism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabolisme)

1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilaţie.


Asimila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanţă proprie materiile nutritive absorbite de organism.

2. a face asemănător.

3. a considera egal, similar cu altă persoană.

4. a-şi însuşi cunoştinţe, idei etc.

5. a introduce în procesele de fabricaţie produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.

6. tr., refl. a integra, a face se integreze în alt grup social sau naţional.

7. (fon.) a (se) transforma sub influenţa unui alt sunet din apropiere.