nev

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. noevus)

1. tumoare benignă a pielii, de natură epidermică, vasculară etc.; aluniță.

nevalabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + valabil)

1. care nu este sau nu mai este valabil.
2. (anton.) valabil.

nevalid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + valid)

1. care nu este valid; invalid.
2. care nu îndeplinește condițiile cerute de lege; care nu este valabil; nevalabil.
3. (inform.) incorect, greșit (ex. parolă ~ă).
4. (anton.) valid.

nevaloroasă (ciupercă)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT villis; nulli pretii
2. FR sans valeur
3. EN worthless; of no value
4. DE wertlos; gering; billig; minderwertig (als Speisepilz)
5. RU не имеющий знaчение; не имеющий ценности
6. HU értéktelen (gomba)

nevătămător; inofensiv

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT innoxius; innocuus
2. FR inoffensif; non nuisible
3. EN harmless
4. DE unschädlich; harmlos
5. RU безвредный
6. HU ártalmatlan; nem mérgező

neverificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + verificabil)

1. care nu poate fi verificat.
2. (anton.) verificabil.

neverificat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + verificat)

1. care nu este verificat.
2. (anton.) verificat.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abdomen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. abdomen)

1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace și bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).

abnega

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abnegare)

1. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva.

abominațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârșăvie, nelegiuire, ticăloșie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.