Parte de vorbire: loc. s. f.
Origine: (it. fata morgana)
1. formă de miraj din regiunile călduroase, în care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape şi răsturnate, ca reflectate într-o apă.
2. (fig.) vis înşelător, iluzie; nălucire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hallucination, lat. hallucinatio)
1. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situaţii inexistente.
2. produs al acestei stări; nălucire, vedenie.