Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. armada)
1. mare unitate navală sau de aviaţie; escadră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brigade, rus. brigada)
1. formaţiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producţie.
2. formaţiune de poliţie într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artişti amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viaţa colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialişti care controlează şi îndrumă activitatea unei instituţii, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeaşi armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din şase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaţionale = mari unităţi militare constituite în Spania din voluntari de diferite naţionalităţi în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) şi supravegheată de un brigadier (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escadre)
1. mare unitate navală de luptă, compusă din portavioane, crucişătoare, nave purtătoare de rachete etc.
2. grupare navală din 4-8 nave de acelaşi tip.
3. mare unitate militară de aviaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flottille)
1. mare unitate navală militară pe fluvii sau pe lângă litoral.
2. veche denumire a regimentului de aviaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. illuvio)
1. inundaţie, revărsare de ape; potop.
2. (fig.) năvală, aglomeraţie umană.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. marine, it. marina)
1. flotă navală a unui stat şi personalul aferent.
2. ştiinţa şi tehnica navigaţiei pe mări.
3. pictură cu peisaj marin (= pictură marină).