Rezultate secundare (Năzui.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aspirer, lat. adspirare)
1. tr. a trage aer în plămâni; a inspira.
2. (despre o pompă) a absorbi (un fluid, praful etc.)3. a pronunţa un sunet, întovărăşindu-l de un sunet laringal.
3. intr. (fig.) a năzui, a tinde (spre).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., rus. aspirant)
1. cel care tinde, năzuieşte la ceva.
2. doctorand.
3. (în unele ţări) primul grad de ofiţer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obţinerea gradului de ofiţer stagiar.
4. arbore de cea mai bună calitate, selecţionat dintre candidaţii (2) unui arboret.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspiration, lat. adspiratio)
1. năzuinţă, dorinţă puternică.
2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micşorarea presiunii aerului din ea.
3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confluer, lat. confluere)
1. (despre cursuri de apă) a se împreuna, a se vărsa (unul într-altul).
2. (fig.) a tinde spre acelaşi ţel, a aspira, a năzui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. élancer)
1. refl. a se avânta, a năzui (spre).
2. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel încât să aibă o înclinare spre înainte, conferind zvelteţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eudémonisme)
1. concepţie etică care urmăreşte năzuinţa omului spre fericire.