acrostealgie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrostéalgie)

1. (med.) senzație dureroasă la oasele extremităților.

astragal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

1. s. n. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus.
2. mulură rotunjită care împodobeşte extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului.
3. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă.

balsamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.

bazin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bassin)

1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conţină apă.
7. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis.

consolidaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consolidation)

1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
9. (var.) consolidațiune.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.

dezosa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désosser)

1. a desprinde carnea de pe oase la animalele sacrificate; a scoate oasele de la peşte.