Dictionar

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
 

abstențiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinență.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
 

aculturație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc într-un grup cultural (privind modul de a acționa, de a percepe, de a judeca, de a lucra, de a gândi, de a vorbi) ca urmare a contactului cu un grup (de obicei mai mare) aparținând unei alte culturi; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură; aculturalizare.
 

adat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. turkmen. adat „tradiție, obicei”)

1. ansamblu de legi nescrise, obiceiuri și tradiții la musulmani.
 

adipozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adiposité)

1. (med.) acumulare patologică de grăsime într-un țesut, de obicei localizată în anumite părți ale corpului; adipoză.
 

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.