Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (anecdotă + -ist, cf. fr. anecdotiste)
1. autor, povestitor de anecdote.
2. cel care are obiceiul de a culege și de a spune anecdote (uneori imaginare).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)
1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.
2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coutumier)
1. referitor la cutumă; consuetudinar.
2. drept ~ = ansamblu de datini, obiceiuri ale unei regiuni sau ţări având putere de lege; obiceiul pământului.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (lat. denigrator, it. denigratore)
1. (cel) care denigrează, care are obiceiul de a denigra.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. escroc)
1. cel care comite o escrocherie, care are obiceiul de a escroca; persoană care încearcă să fure, să înșele; pungaş, şarlatan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insolite, lat. insolitus)
1. contrar obiceiului; neobişnuit.
2. nepotrivit.