Dictionar

Rezultate secundare (Obiect)):

Bomba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bomber)

1. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă.

2. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară.


Bronzaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bronzaje)

1. acțiunea a (se) bronza; rezultat al acestei acțiuni; bronzare.

2. culoarea arămie luată de piele după expunerea la soare.

3. acoperirea cu o pojghiță de bronz sau cu ceva care imită bronzul (a unui obiect).


Colos

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. colose, lat. colossus, gr. kolossos)

1. statuie de o mărime şi de o măreţie uimitoare.

2. (fig.) om, fiinţă (sau obiect) de proporţii uriaşe.


Depune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. deponere, după fr. déposer)

1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).

2. a ~ bani = a încredinţa bani spre păstrare (unei instituţii); a ~ mandatul = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.

3. a desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort).

4. tr., refl. a cădea, a lăsa cadă la fund (substanţe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).

5. intr. (jur.) a face o depoziţie.


Gudrona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. goudronner)

1. a acoperi cu gudron (o şosea, un obiect) pentru a impermeabiliza, a feri de putrezire.


Predicativ, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. prédicatif)

1. adj. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat.

2. verb ~ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume ~ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element ~ suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare (față de verb și de subiect sau obiect); propoziție suplimentară (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar.

3. (log.) referitor la predicat.