Dictionar

 

femeie-obiect

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + obiect; cf. fr. femme-objet)

1. femeia considerată ca obiect de plăcere și nu ca ființă gânditoare și sensibilă.
 

microobiect

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + obiect)

1. obiect de dimensiuni foarte mici; obiect de cercetare a microfizicii.
 

obiecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. objecter, lat. obiectare)

1. a aduce o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta.
 
 

obiecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. objection, lat. obiectio)

1. argument pe care cineva îl opune unei propuneri, pretenții, teze sau prin care își manifestă dezacordul față de acestea.
 

obiectitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Objektität, fr. objectité)

1. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect.
 
 
 

abstractism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (abstract + -ism)

1. caracter abstract.
2. stil de artă picturală sau sculpturală în care obiectele naturale nu sunt reprezentate realist.
 
 

accesoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.
 

achiziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acquisition, lat. acquisitio)

1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut.
2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist.