Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diplomatie)
1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2).
2. carieră, funcţie de diplomat.
4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fumigène)
1. care produce fum sau ceaţă artificială.
2. lumânare ~ă = tub care conţine o substanţă fumigenă, folosită la camuflarea obiectivelor militare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. fumiger)
1. a lansa o perdea de fum sau ceaţă artificială pentru mascarea obiectivelor, a unei acţiuni de luptă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monitor)
1. navă fluvială de tonaj mic, cuirasată, cu artilerie grea, destinată luptei împotriva obiectivelor de pe mal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (observa)
2. observație.
3. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații.
4. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polémologie)
1. studiu ştiinţific al războaielor ca fenomene sociale, al cauzelor, efectelor, forţelor motrice, obiectivelor şi funcţiilor lor.