Rezultate secundare (Obiectivi):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Objektivismus, rus. obiektivizm)
1. atitudine de falsă obiectivitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. objektivist, rus. obiektivist)
1. referitor la obiectivism, care manifestă obiectivism, propriu obiectivismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. objectivité)
1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ).
2. nepărtinire, imparţialitate.
3. (fil.) categorie a teoriei cunoaşterii, valoarea şi adecvarea cunoştinţelor la obiectul lor.
Parte de vorbire: I. vb. tr., II. vb. refl.
Origine: (engl. objectivize)
1. I. a face perceptibilă o idee abstractă.
2. II. a căpăta un caracter obiectiv; a se obiectiva.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obiectiviza)
1. faptul de a se obiectiviza.
2. dobândire a unui caracter obiectiv.
3. procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv, la recunoașterea caracterului de realitate exterioară a lumii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. atemporalità)
1. interpretare obiectivistă, în afara cadrului concret istoric, a fenomenelor istorico-sociale etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impartialité)
1. calitatea de a fi imparţial; nepărtinire, obiectivitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Neukantianismus, după fr. néo-kantisme)
1. orientare în filozofia contemporană care preia în special interpretarea kantiană a conceptelor de obiectivitate și metodă, căutând să asimileze noile rezultate ale științelor în perspectiva unei reedificări a logicii și a teoriei cunoașterii pe bazele idealismului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. objectivér)
1. tr. a transforma ideile, gândirea, aptitudinile în produse cu existenţă obiectivă, a considera ceva ca obiectiv (I, 1).
2. refl. a căpăta caracter obiectiv; a se obiectiviza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Objektivismus, rus. obiektivizm)
1. atitudine de falsă obiectivitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. objektivist, rus. obiektivist)
1. referitor la obiectivism, care manifestă obiectivism, propriu obiectivismului.