Dictionar

Rezultate secundare (Obiectivi):

Obiectivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Objektivismus, rus. obiektivizm)

1. atitudine de falsă obiectivitate.


Obiectivist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. objektivist, rus. obiektivist)

1. referitor la obiectivism, care manifestă obiectivism, propriu obiectivismului.


Obiectivitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. objectivité)

1. caracterul a ceea ce este obiectiv (I,1 ).

2. nepărtinire, imparţialitate.

3. (fil.) categorie a teoriei cunoaşterii, valoarea şi adecvarea cunoştinţelor la obiectul lor.


Obiectiviza

Parte de vorbire: I. vb. tr., II. vb. refl.
Origine: (engl. objectivize)

1. I. a face perceptibilă o idee abstractă.

2. II. a căpăta un caracter obiectiv; a se obiectiva.


Obiectivizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (obiectiviza)

1. faptul de a se obiectiviza.

2. dobândire a unui caracter obiectiv.

3. procesul trecerii de la subiectiv la obiectiv, la recunoașterea caracterului de realitate exterioară a lumii.


Atemporalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. atemporalità)

1. interpretare obiectivistă, în afara cadrului concret istoric, a fenomenelor istorico-sociale etc.


Imparţialitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impartialité)

1. calitatea de a fi imparţial; nepărtinire, obiectivitate.


Neokantianism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Neukantianismus, după fr. néo-kantisme)

1. orientare în filozofia contemporană care preia în special interpretarea kantiană a conceptelor de obiectivitate și metodă, căutând asimileze noile rezultate ale științelor în perspectiva unei reedificări a logicii și a teoriei cunoașterii pe bazele idealismului.


Obiectiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. objectivér)

1. tr. a transforma ideile, gândirea, aptitudinile în produse cu existenţă obiectivă, a considera ceva ca obiectiv (I, 1).

2. refl. a căpăta caracter obiectiv; a se obiectiviza.


Obiectivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Objektivismus, rus. obiektivizm)

1. atitudine de falsă obiectivitate.


Obiectivist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. objektivist, rus. obiektivist)

1. referitor la obiectivism, care manifestă obiectivism, propriu obiectivismului.