Parte de vorbire: adv.
Origine: (mănăstire + -ește)
1. cum se obișnuiește la mănăstire.
2. ca la mănăstire.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (engl. respondent)
1. (persoană) care obișnuiește să răspundă, să replice.
2. (persoană) care răspunde la un chestionar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. maimú, turc. maymun)
1. (zool.) mamifer superior din ordinul primatelor, cu configurația corpului asemănătoare cu cea a omului, cu fața adesea glabră și caracterizat printr-un creier dezvoltat și membre lungi care se termină prin degete.
2. (fig., depr.) persoană care obișnuiește să imite pe alții; cel care copiază gesturile, cuvintele, acțiunile, stilul cuiva, care se maimuțărește; imitator.
3. (depr.) persoană urâtă, ale cărei particularități fizice le evocă pe cele ale maimuței.