Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adventif)
1. (științe juridice) care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă.
2. (biol.) (despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză.
3. (bot.) dezvoltat întâmplător și pe locuri neobișnuite, adesea ca urmare a unor fenomene de regenerare.
4. (bot.) califică o parte a plantei care crește pe un organ neobișnuit, de exemplu rădăcini care apar pe tulpini sau rizomi.
5. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal.
6. rădăcină ~ă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei.
7. mugure ~ = mugure care se dezvoltă din țesuturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + film)
1. film lucrat după alte reguli decât cele obişnuite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apothéoser)
1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza.
2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobişnuite; a preamări, a slăvi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. atypique)
1. care nu prezintă caracterele tipului; care este diferit de tipul obișnuit.
2. care nu se conformează regulilor, comportamentelor obișnuite.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autobus, germ. Autobus)
1. autovehicul de transport în comun, pe linii urbane obișnuite, cu locuri pentru deplasare așezat și altele pentru deplasare în picioare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-marée, contremarée)
1. (oceanografie) maree care urcă în direcţia opusă direcţiei obişnuite a unei maree.