apreta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. apprêter)

1. a supune diferite produse unei operații chimice care le dă consistență și lustru; a trata cu apret; (în vorbirea obișnuită) a scrobi.

avatar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avatar)

1. (în religia indiană) reîncarnare succesivă a unei ființe.
2. (fig.) transformare, metamorfoză; schimbare (obișnuită).

inversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inversion, lat. inversio)

1. răsturnare, schimbare de sens, inversare.
2. ~ uterină = deplasare spre înapoi și evaginare în zona perimetrică a uterului; ~ sexuală = homosexualitate.
3. (mat.) transformare geometrică ce permite să se deducă dintr-o figură o altă figură, punct cu punct.
4. procedeu stilistic constând în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o frază.
5. (med.) ~ termică = creșterea temperaturii în raport cu înălțimea (invers față de situația obișnuită); ~ de relief = stadiu avansat de evoluție a reliefului când formele inițiale pozitive devin negative și invers.
6. (fot.) operație urmărind obținerea unei imagini pozitive pe însăși emulsia fotosensibilă folosită la fotografiere.

practică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. praktik, fr. pratique)

1. acțiunea de a practica; practicare; (prin ext.) deprindere, obicei.
2. activitate voluntară care vizează rezultate concrete (opuse teoriei).
3. activitate generală a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv.
4. manieră concretă de a desfășura o activitate; exercițiu.
5. (loc. adv.) în ~ = în mod concret, în realitate.
6. (expr.) a pune în ~ = a aplica.
7. exercitare a unei profesiuni, profesare a unei științe, a unei arte etc.
8. aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare; stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev.
9. (în domeniul moral și social) faptul de a urma o regulă de acțiune (ex. practică religioasă).
10. mod obișnuit de a acționa, comportament obișnuit (ex. practică obișnuită).
11. experiență, rutină.