Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oblation, lat. oblatio)
1. jertfă adusă unei divinităţi; ofrandă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. offertorium, it. offertorio)
1. parte a liturghiei catolice în care preotul oferă lui Dumnezeu pâinea şi vinul pentru consacraţie.
2. cânt religios, din a doua parte a misei, care însoţeşte această oblaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. oblatif)
1. despre sau care se referă la oblație.
2. care se oferă celuilalt, și acordă prioritate satisfacerii nevoilor celuilalt.
3. (prin analogie) care este legat de actul de a dărui sau care este destinat să servească o persoană sau o cauză.