Dictionar

Rezultate principale (Oblic;):

Oblic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT obliquus; inclinatus; pronus

2. FR oblique; incliné; obliquement; penché

3. EN slanting; inclined; oblique; sloping

4. DE schräg; schief; geneigt

5. RU косой; нерaвносторонный; нaклонный

6. HU ferde, ferdén álló, oldalas, rézsutos?


Rezultate secundare (Oblic;):

Oblic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. oblique, lat. obliquus)

1. adj. înclinat față de o dreaptă sau de un plan; pieziș.

2. (lingv.) caz ~ = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (genitivul, dativul, ablativul etc.).

3. adj., s. n. (mușchi) a cărui acțiune se exercită în direcții neparalele cu planul de simetrie a corpului.

4. s. f. (mat.) dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta, sau pe planul dat.


Oblicitate

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. obliquité)

1. însuşirea de a fi oblic; poziţie oblică.

2. (astr.) ~a eclipticii = unghiul de înclinaţie a eclipticii, de aproximativ 23º27’, faţă de planul ecuatorului ceresc.

3. (mat.) relaţie de poziţie a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor.


Anfiladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.

2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.


Bară

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).

2. piesă de metal sau de lemn, în construcţii sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.

3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.

4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.

5. şut în stâlpul porţii de fotbal.

6. barieră care desparte pe judecători de avocaţi şi împricinaţi; locul de unde se pledează în faţa justiţiei.

7. (herald.) figură diagonală care reuneşte unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.

8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.

9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.

10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.

11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.

12. mascaret.


Bie

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biais)

1. (croitorie) fâşie de material textil tăiată oblic.

2. linie, sens, direcție oblică; oblicitate.

3. (expr.) în ~ = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite.


Bizota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. biseauter)

1. a şlefui oblic muchiile la o oglindă, o piatră preţioasă, un smalţ dentar.


Bizotaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biseautage)

1. acțiunea de a bizota, de a șlefui oblic muchiile unei oglinzi, ale unei pietre prețioase et cetera; rezultat al acestei acțiuni; bizotare.


Bizou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biseau)

1. margine tăiată oblic (la oglinzi, pietre preţioase etc.).