Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caliciforme)
1. în formă de caliciu; circumvalat.
2. (anat.) papile ~e = papile așezate la baza limbii în două rânduri oblice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coma, germ. Koma)
1. aberaţie a unui sistem optic în formă de coadă de cometă, cauzată de fascicule de raze incidente, lungi şi oblice.
2. aberaţie a lentilelor electronice în apariţia unei estompări spre periferia imaginii.
3. nebulozitate gazoasă care înconjură nucleul unei comete.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diagonal, lat. diagonalis)
1. adj. ca o diagonală; oblic.
2. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în ţesătură linii paralele oblice.
3. s. f. segment de dreaptă care uneşte două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru.
4. în ~ = de-a curmezişul.
5. (mil.) curea purtată de-a curmezişul pieptului.
6. bară, grindă etc. pusă în curmeziş.
7. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei staţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gabardine, germ. Gabardine)
1. stofă de lână cu pronunţate nervuri oblice în ţesătură, pe ambele feţe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. monoclinique)
1. (despre cristale) cristalizat în forma unei prisme dreptunghiulare oblice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rampant)
1. adj. (despre o suprafaţă) înclinat în rampă.
2. s. m. (arhit.) fiecare dintre cele două laturi oblice ale unui fronton, gablu sau hintou.
3. s. n. (herald.) însemn animalier reprezentat ridicat pe labele din spate.