Rezultate principale (Obligaţie.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obligation, lat. obligatio)
1. datorie; angajament, îndatorire.
2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru.
3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă.
Rezultate secundare (Obligaţie.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coobligation)
1. obligaţie reciprocă sau comună mai multor persoane.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.
3. act de absolvire a unei şcoli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégeance)
1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)
1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.
5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.
6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.
8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. engagement)
1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.
2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)
1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. contracter, lat. contrahere)
2. a lua asupra sa o obligaţie.
3. a ~ o datorie = a se împrumuta.
5. tr., refl. (despre muşchi) a (se) strânge, a (se) zgârci.
6. refl. (despre corpuri) a-şi micşora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.