Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR obligatoire
4. DE obligat; obligatorisch; verbindlich; unerläßlich
6. HU obligát, kötelező, szükségszerű
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. obligation, lat. obligatio)
1. datorie; angajament, îndatorire.
2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru.
3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă.
Parte de vorbire: s.
Origine:
Parte de vorbire: s.
Origine: (obligat + -/iv/itate)
1. caracterul a ceea ce este obligatoriu.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. obligato)
1. (muz.; despre o parte dintr-o compoziţie, un instrument, o voce dintr-un ansamblu) indispensabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. obligatorius, fr. obligatoire)
1. care are puterea de a obliga; obligaţional.
2. care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR holoparasite
4. DE Holoparasit; Vollparasit, Vollschmarotzer
5. RU облиraтный пaрaзит
6. HU valódi parazita, obligát parazita, kizárólagosan parazita, holoparazita
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. absolutorius, fr. absolutoire, /II/ germ. Absolutorium)
1. adj. care iartă un delict, un păcat etc.
2. s.n. act juridic prin care cineva este absolvit de o datorie, de o obligaţie.
3. act de absolvire a unei şcoli.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acte, lat. actum)
1. manifestare a unei activităţi; acţiune, faptă.
2. a face ~ de prezenţă = a apărea undeva, obligat sau din politeţe.
4. ~ de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces.
5. diviziune a unei opere dramatice.
6. ~ sexual = împreunare sexuală între doi indivizi; contact sexual.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptif, lat. adoptivus)
1. (despre copii) primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; înfiat.
2. (despre părinţi) dobândit prin adopţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégeance)
1. obligaţie de fidelitate şi supunere faţă de o naţiune, de un suveran.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. andabate, lat. andabata)
1. (ant.) gladiator a cărui cască nu avea deschizături pentru ochi, fiind obligat să lupte orbeşte.