Rezultate secundare (Obligată,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. débiteur, lat. debitor)
1. adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit2 (2); datorat.
2. (despre conturi) în care debitul2 (2) depăşeşte creditul.
3. s. m. f. datornic, cel care este creditat.
4. persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légalité)
1. caracter legal; principiu potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică este obligată să respecte legea; legalism (2).
2. a fi (sau a intra) în ~ = a se conforma legilor în vigoare.
3. ordine legală care asigură viaţa şi activitatea unui stat etc.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după it. trassato)
1. (fin.) debitor asupra căruia s-a emis o cambie, pe care este obligat să o onoreze la scadenţă.
2. persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență; (iuz) trasat.