Dictionar

Rezultate secundare (Obligaţia):

Conosament

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. konosament, germ. Konnossement)

1. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum şi obligaţia de a o transporta în condiţii bune şi a o preda la destinaţie.


Contradictorialitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. contraddittorietà)

1. principiu fundamental în dreptul civil, constând în obligaţia de a se face cunoscut părţilor învinuirile formulate împotriva lor şi totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu.


Credit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)

1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.

2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.

3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.

4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.


Forţat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (forţa)

1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc.

2. curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile.

3. făcut prin violență, printr-un efort deosebit.

4. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța.

5. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural.


Franchiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. franchise)

1. (mat.) parte exceptată dintr-un total, exprimată în procente.

2. clauză cuprinsă în poliţa de asigurare în virtutea căreia asigurătorul este exonerat de obligaţia de a despăgubi pe asigurat.

3. scutire de taxe vamale acordată pentru bunurile importate.


Opţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. option, lat. optio)

1. faptul, dreptul de a (putea) alege între două sau mai multe lucruri, posibilități etc.

2. condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă.