Rezultate secundare (Obligaţia):
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. konosament, germ. Konnossement)
1. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum şi obligaţia de a o transporta în condiţii bune şi a o preda la destinaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. contraddittorietà)
1. principiu fundamental în dreptul civil, constând în obligaţia de a se face cunoscut părţilor învinuirile formulate împotriva lor şi totodată dreptul acestora de a discuta în contradictoriu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crédit, lat. creditum)
1. relaţie ce se stabileşte între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori şi o altă persoană (debitor), care primeşte împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanţa creditorului; obligaţia (bănească) a celui creditat.
2. sferă a circulaţiei băneşti cuprinzând relaţiile de credit.
3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate.
4. (fig.) încredere, consideraţie, stimă, autoritate de care se bucură cineva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (forţa)
1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc.
2. curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile.
3. făcut prin violență, printr-un efort deosebit.
4. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța.
5. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. franchise)
1. (mat.) parte exceptată dintr-un total, exprimată în procente.
2. clauză cuprinsă în poliţa de asigurare în virtutea căreia asigurătorul este exonerat de obligaţia de a despăgubi pe asigurat.
3. scutire de taxe vamale acordată pentru bunurile importate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. option, lat. optio)
1. faptul, dreptul de a (putea) alege între două sau mai multe lucruri, posibilități etc.
2. condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă.