Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commissoire, lat. commissorius)
1. (jur.) care produce rezilierea la anularea unui contract.
2. pact ~ = clauză într-un contract care prevede anularea de drept, cu efect retroactiv, a acestuia, dacă una din părţi nu-şi respectă obligaţiile.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décompter)
1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite.
2. a lichida obligaţiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégrever)
1. a micşora, a reduce, a suprima obligaţiile, sarcinile etc. care revin cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déontologie)
1. parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei anumite profesiuni.
2. ~ medicală = totalitatea regulilor şi uzanţelor care reglementează relaţiile dintre medici sau dintre aceştia şi bolnavi.
3. teorie despre datorie, despre obligaţiile morale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (evaziune + -ist)
2. adj., s. m. f. (cel) care se sustrage de la obligaţiile fiscale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évasion, lat. evasio)
1. evadare.
2. sustragere de la anumite obligaţii.
3. ~ fiscală = sustragere de la obligaţiile fiscale.