Dictionar

obrăznicitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (obraznic + -itură)

1. persoană obraznică; obrăznicătură.
 

măgărie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (măgar + -ie)

1. comportare, atitudine, faptă sau vorbă obraznică, impertinentă; purtare de măgar.
 

aroganță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrogance, lat. arrogantia)

1. atitudine de mândrie disprețuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinență.
 

buccinator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buccinateur, lat. buccinator)

1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni.
2. nerv maxilar inferior.