buccinator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buccinateur, lat. buccinator)

1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni.
2. nerv maxilar inferior.

cuperoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couperose)

1. afecțiune a pielii care apare la oameni în vârstă, caracterizată printr-o colorație roșie-violacee a pomeților obrazului și a nasului; rozacee2.

favorit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

1. adj. iubit, preferat.
2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.
3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.
4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.
5. cal socotit a fi capabil să câștige o cursă.
6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.

genoplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. génoplastie)

1. refacere chirurgicală a obrazului.

jugal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. jugal, lat. iugalis)

1. adj. de conexiune.
2. adj., s. n. (arcada osoasă) a obrazului.

rid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ride)

1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului.
2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc.