Dictionar

obscuritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obscurité, lat. obscuritas)

1. lipsă de lumină; întuneric, întunecime.
2. (fig.) lipsă de claritate; confuzie.
3. (fig.) condiție, situație obscură.
4. mediocritate.
 

semiobscuritate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (semi- + obscuritate)

1. lumină slabă; penumbră.
2. lipsă de renume, de faimă.
 

faimă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. fama)

1. renume, reputație (bună sau rea) de care se bucură cineva sau ceva; notorietate.
2. (rar) veste neașteptată, surprinzătoare; zvon.
3. (var.) (înv.) famă.
4. (antonime) anonimat, obscuritate.
 

lucifug, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lucifuge, lat. lucifugus)

1. care fuge de lumină (se spune în mod special despre anumite animale care trăiesc în obscuritate); fotofob.
2. (antonime) fotofil, heliofil.
 

nebulozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nébulosité, lat. nebulositas)

1. faptul de a avea aspectul unei nebuloase; stare a cerului acoperit cu nori.
2. gradul de înnorare a cerului.
3. (fig.) lipsă de claritate, obscuritate, confuzie.
 

SCOTO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., engl. scoto-, cf. gr. skotos „întuneric”)

1. „obscuritate, întuneric”.
 

scototropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scototropisme)

1. tropism cauzat de obscuritate, cu orientare spre întuneric.
 

tenebră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ténètres, lat. tenebrae)

1. (pl.) întunecime profundă, beznă, întuneric; obscuritate.
2. (fig.) necunoaștere, ignoranță.