Dictionar

Rezultate principale (Obseda.):

Obseda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. obséder)

1. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat.


Rezultate secundare (Obseda.):

Obsedant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obsédant)

1. care obsedează; care chinuiește mintea (simțurile) cu prezența sa continuă; chinuitor.


Obsedat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (obseda)

1. om urmărit neîncetat de o idee, de o manie etc.


Aliteraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allitération)

1. repetare, cu efect muzical, a aceluiaşi sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproforon, parhomeon.

2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitaţie psihică.

3. tendinţă patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.

4. (înv.) aliterațiune.


Autofonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autophonie)

1. rezonanţă penibilă şi obsedantă a propriei voci.


Autohton, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)

1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.

2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.

3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.

4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.

5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.


Baudelairianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (baudelairian + - ism)

1. imitaţie a poeziei lui Baudelaire, care exprimă drama omului modern apăsat de spleen, obsedat de ideea morţii, încercat de sentimente satanice şi însetat de absolut.


Coşmar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couchemar)

1. vis cu senzaţii de apăsare şi de înăbuşire, vis urât; viziune înfricoşătoare, obsesie.

2. (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă.


Ereutofobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ereuthophobie)

1. teamă obsedantă de a roşi în public; cromatofobie, eritrofobie (2).