Dictionar

distrage

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. distraire)

1. a abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc.
 

lancinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lancinant)

1. (despre dureri) care se manifestă prin junghiuri și zvâcnituri.
2. (fig.) care turmentează, obsedează sau deranjează în mod persistent.
 

obsedant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obsédant)

1. care obsedează; care chinuiește mintea (simțurile) cu prezența sa continuă; chinuitor.