observare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (observa)

1. acțiunea de a observa.
2. observație.
3. (mil.) cercetare, supraveghere a inamicului și a obiectivelor lui în scopul obținerii de informații.
4. (stat.) prima fază a cercetării, constând din înregistrarea informațiilor cu privire la caracteristicile unităților unei colectivități statistice.

neobservare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ne- + observare)

1. acțiunea de a nu observa ceva; nerespectare a unei legi, a unei dispoziții, a unui obicei etc.; inobservație, inobservanță.
2. (antonime) observare, observanță.

aberoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aberroscope)

1. (optic.) instrument pentru observarea defectului de distorsiune a unui ochi normal.

aerotaxație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Aerotaxis)

1. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.

aglutinoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. agglutinoscope)

1. aparat pentru observarea aglutinării bacteriilor sau a unor componenți celulari, sub influența aglutininei din serul sangvin.

anizotropie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisotropie)

1. însușire a unui corp de a fi anizotrop.
2. (fizică) proprietate a unui corp de a prezenta caracteristici mecanice, optice, electrice, magnetice etc. variate (în funcție de direcția de măsurare și de observare); eolotropie.
3. (biol.) însușire a unui organ de a reacționa diferit la excitații externe.
4. (bot.) reacție diferită a orga­nelor ia excitațiile externe (rădăcina crește în jos, iar tulpina în sus).

astrograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astrographe)

1. instrument pentru observarea aștrilor și determinarea coordonatelor lor.
2. aparat cu care se fotografiază spectrele aștrilor.

astroscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Astroskopie)

1. examinare a bolții cerești; observarea stelelor.