Dictionar

Rezultate secundare (Observat,):

Observaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. observation, lat. observatio)

1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare.

2. remarcă, constatare.

3. obiecție, critică; mustrare, reproș.

4. supraveghere.

5. foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav.


Observaţie; examinare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT observatio

2. FR observation

3. EN observatioon

4. DE Bemerkung; Beobachtung

5. RU нaблюдение

6. HU megfigyelés, észlelet


Observaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. observational)

1. cu caracter de observaţie.


Observativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. osservativo)

1. care se bazează pe observație, care derivă din observație; de observare.


Observator 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium)

1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.

2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mişcărilor şi a poziţiei inamicului.


Observator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. observateur, lat. observator)

1. adj. care observă, scrutează.

2. cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător.

3. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite.

4. s. m. f. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen.

5. cel care asistă la un eveniment fără a participa.

6. s. m. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament.

7. militar care execută o misiune de observare.


Afrontat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affronté)

1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse faţă în faţă.

2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.


Almageste

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almageste)

1. culegere de observaţii astronomice, făcută pentru prima oară de învăţatul grec Ptolemeu.


Anatomoclinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anatomo-clinique)

1. (med.) metodă = metodă de observaţie constând în a recunoaşte pe viu modificările patologice ale organelor profunde.


Astroclimat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astroclimat)

1. totalitatea factorilor care contribuie la stabilirea unui loc adecvat pentru observaţii astronomice.


Audit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audit)

1. funcţie de control şi de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează şi evaluează probe pentru a-şi forma o opinie asupra gradului de corespondenţă între cele observate şi anumite criterii prestabilite.


Autoanaliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. auto-analyse)

1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.

2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecţie.