Dictionar

Rezultate secundare (Observator.):

Miniobservator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (mini- + observator)

1. loc de observație sau observator de proporţii mici.


Observator 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. observatorium, fr. observatoire, germ. Observatorium)

1. clădire special amenajată pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.

2. (mil.) loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mişcărilor şi a poziţiei inamicului.


Observator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. observateur, lat. observator)

1. adj. care observă, scrutează.

2. cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător.

3. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite.

4. s. m. f. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen.

5. cel care asistă la un eveniment fără a participa.

6. s. m. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament.

7. militar care execută o misiune de observare.


Afrontat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affronté)

1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse faţă în faţă.

2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.


Diametru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diamètre, lat. diametrus)

1. segment de dreaptă care trece prin centrul unui cerc, al unei curbe închise sau al unei sfere, unind două puncte opuse ale acestora.

2. ~ aparent = unghi sub care se văd extremităţile unui obiect îndepărtat, ale unui astru, de către un observator.


Disc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. disque, lat. discus)

1. obiect plat cu contur circular.

2. obiect rotund şi plat în proba atletică de aruncare la distanţă; proba însăşi.

3. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore.

4. (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informaţiei.

5. ~ de frecvenţă = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea şi măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor.

6. muzică înregistrată pe disc (2).

7. suprafaţa aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ.

8. organ sau structură anatomică circulară, plată.

9. ~ embrionar (sau germinativ) = formaţie a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, peşti osoşi, reptile şi păsări; bănuţ; ~ intervertebral = ţesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral.

10. receptaculul sau partea terminală la compozee.


Eclipsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)

1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc.

2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase.

3. instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor.

4. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru.

5. întunecare, pierdere temporară a cunoștinței.


Miniobservator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (mini- + observator)

1. loc de observație sau observator de proporţii mici.


Ocular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. oculaire, lat. ocularius)

1. adj. referitor la ochi.

2. martor ~ = cel care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi.

3. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se găseşte ochiul observatorului.