Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obsession)
1. imagine, idee care urmăreşte pe cineva neîntrerupt; preocupare chinuitoare.
2. tulburare psihică provocată de o idee fixă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ambli- + -timie)
1. denumire generică pentru fenomenele de obsesie, de suspiciune şi anxietate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arithmomanie)
1. obsesie patologică a calculelor aritmetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couchemar)
1. vis cu senzaţii de apăsare şi de înăbuşire, vis urât; viziune înfricoşătoare, obsesie.
2. (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érotomanie)
1. psihopatie caracterizată prin predominarea ideilor sexuale; obsesie sexuală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fixe, lat. fixus)
1. (şi adv.) care nu se poate mişca sau muta; neclintit, nemişcat.
2. neschimbat, care nu se schimbă, nu variază.
3. idee ~ă = ideea care preocupă permanent pe cineva; obsesie, fixaţie.
4. care nu se descompune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hantise)
1. idee, amintire etc. de care cineva nu se poate debarasa; obsesie.
2. mişcare de obiecte, zgomot etc. despre care se pretinde că ar putea fi provocată la distanţă, prin inducţie psihică.