Dictionar

Rezultate principale (Obtura):

Obtura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. obturer, lat. obturare)

1. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă).


Rezultate secundare (Obtura):

Obturaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obturation, lat. obturatio)

1. obturare.

2. (med.) astupare a unui orificiu, a unei cavităţi.

3. ~ dentară = astuparea terapeutică a cavităţii unui dintre cariat.


Obturator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obturateur)

1. adj. care obturează.

2. muşchi ~ = muşchi al bazinului, rotator lateral al coapsei.

3. s. n. dispozitiv cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.).

4. dispozitiv mecanic care închide obiectivul unui aparat fotografic.


Amalgam

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amalgame, lat. amalgama)

1. aliaj de mercur cu alt metal.

2. amestec metalic servind pentru obturarea cavităţii unui dinte2. (fig.) amestec de elemente diverse.


Autodeclanşator

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + declanşator)

1. mecanism destinat punerii în mişcare automat a obturatorului aparatului fotografic.


Bloc 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)

1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.

2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.

3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.

4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.

5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.

6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.

7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.

8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.

9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.

10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.

11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.

12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.

13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.

14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).

15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.

16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.

17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.


Cement 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cément)

1. praf cu care se cementează piesele de oţel.

2. ~ dentar = material în obturaţia cariilor şi la fixarea unor proteze.

3. substanţă la rădăcina dintelui.


Cementa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cémenter)

1. a supune unele piese din oţel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora.

2. a obtura canalul unui dinte cu cement.

3. a fixa cu cement protezele pe dinţi.


Clampa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. clamper)

1. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor.