Dictionar

Rezultate secundare (Obşteşti.):

Birou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.

2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.

3. serviciu public unde lucrează funcţionari, specialişti etc.

4. organ executiv şi conducător al activităţii curente a unei organizaţii politice, de masă, obşteşti, ştiinţifice, internaţionale, al unui organ administrativ.

5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat conducă adunarea respectivă.

6. reunire a preşedintelui, a vicepreşedinţilor şi a secretarilor unei adunări legiuitoare.


Comun, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparţine mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulţi sau pe toţi; obştesc.

2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel; factor ~ = număr cu care se înmulţesc toţi termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparţine mai multor fracţii.

3. a face cauză cu cineva = a fi de partea cuiva.

4. obişnuit, normal, frecvent.

5. loc ~ = idee, lucru ştiut de toată lumea; banalitate.

6. mediocru, banal, de rând.

7. s. n. ceea ce aparţine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obşteşti.

8. în ~ = laolaltă, împreună.

9. a ieşi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobişnuit.


Confederaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confédération, lat. confaederatio)

1. uniune de state sau teritorii care îşi păstrează autonomia administrativă, având în comun anumite organe de conducere.

2. reunire a unor organizaţii obşteşti.


Congres

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. congrès, engl. congress, lat. congressus)

1. reuniune (inter)naţională în care delegaţii şi invitaţii dezbat probleme majore de ordin ideologic, politic, ştiinţific, profesional, cultural etc.

2. organ suprem de conducere al unor partide, organizaţii de masă şi obşteşti.

3. denumire a parlamentului în unele ţări.

4. denumire dată unor conferinţe internaţionale convocate pentru încheierea de tratate de pace.

5. denumire a unor partide politice.


Delegat, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. délégué, lat. delegatus)

1. cel împuternicit cu o delegaţie.

2. reprezentant al unei organizaţii politice sau obşteşti, al unui stat la o conferinţă, la un congres etc.


Enclusură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enclusure)

1. împrejmuire a terenurilor agricole obşteşti, în scopul transformării lor în păşuni, în Anglia, în sec. XV-XVIII.