OK
X
autodefiniție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + definiție)
1.
caracterizare
a
propriei
persoane;
autocaracterizare.
defini
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. définir, lat. definire)
1.
tr.
a
da
o
definiție;
a
explica
sensurile
unui
cuvânt,
ale
unei
noțiuni.
2.
a
determina,
a
preciza,
a
delimita;
a
caracteriza
pe
cineva.
3.
refl.
a
se
autocaracteriza.
dezonoare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déshonneur)
1.
pierdere
a
onoarei;
necinste;
(p.
ext.)
ocară,
rușine.
imprecație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imprécation, lat. imprecatio)
1.
blestem;
injurie,
ocară.
2.
figură
de
stil
care
conține
un
blestem.
invectivă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. invective, lat. invectivae)
1.
vorbă
de
ocară;
injurie,
insultă.
2.
expresie
violentă
în
unele
scrieri
literare,
cu
funcție
stilistică
sau
în
scop
polemic
ori
satiric.
hulitură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (huli + -tură)
1.
blasfemiere
a
ceva
considerat
sfânt;
hulire.
2.
calomniere;
(prin
ext.)
defăimare.
3.
facere
de
râs,
de
rușine,
de
ocară;
batjocorire.
4.
înjosire
a
cuiva
în
ochii
altora;
hulire.
5.
vorbe
de
ocară;
vorbe
de
rău
despre
cineva;
hulire.
6.
(prin
ext.)
disprețuire.