Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)
1. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraş, judeţ, sector etc.; secţie, serviciu, instituţie care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliţie etc.).
2. ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătăţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civil, lat. civilis)
1. adj. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni.
2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare ~ă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte ~ă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni.
3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.
4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat.
5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. défiler)
1. (despre coloane, convoaie etc.) a trece în rânduri, în şir.
2. (despre trupe, unităţi militare) a trece prin faţa unui comandant pentru a da onorul cu ocazia unei parade etc.
3. (p. ext.) a se succeda fără întrerupere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dyade)
1. principiu metafizic al dualităţii, la filozofii antici greci, opus monadei.
2. (în psih. socială) orice relaţie dintre două persoane, sub raportul interacţiunii.
3. (mat.) grup de două mărimi legate cu ocazia aceleiaşi operaţii.
4. (biol.) cele două celule rezultate din prima diviziune meiotică.
5. (în versificaţie) grup armonic de două vocale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épitaphe, lat. epitaphium, gr. epitaphion)
1. (ant.) inscripţie funerară în care se făcea elogiul celui decedat.
2. placă, monument funerar care cuprinde o asemenea inscripţie.
3. poezioară compusă cu ocazia morţii cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épithalame, lat. epithalamium, gr. epithalamion)
1. poem liric compus şi cântat cu ocazia unei căsătorii.