Rezultate principale (Ocazie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occaison, germ. Okasion, lat. occasio)
1. situaţie, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare.
2. de ~ = a) de circumstanţă, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preţ redus. a da ~a = a ocaziona.
3. mijloc de locomoţie, vehicul ivit din întâmplare.
Rezultate secundare (Ocazie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. colocasia)
1. plantă tropicală din familia aracee, cu rizomul bogat în feculă, la noi, plantă ornamentală de interior.
Parte de vorbire: s.f. (pl. -ii)
Origine: (fr. xérochasie)
1. (bot.) răspândire a semințelor prin uscarea și ruperea pericarpului fructelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonstance, lat. circumstantia)
1. împrejurare în care are loc un fapt.
3. de ~ = de formă, de ochii lumii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. conjoncture)
1. totalitatea condiţiilor, a împrejurărilor care influenţează un fenomen sau o situaţie; ocazie, situaţie, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escapade)
1. ieşire pe furiş, nepermisă, de scurtă durată, pentru distracţii; aventură; petrecere organizată cu această ocazie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fructifier, lat. fructificare)
1. intr. a produce fructe, a rodi.
2. (despre capital, bani) a aduce venit, a creşte prin acumulare de dobânzi.
3. tr. (fig.) a folosi cu profit o situaţie, o ocazie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)
1. interval scurt de timp; clipă, secundă.
2. de ~ = de scurtă durată; efemer; ~ muzical = mică piesă instrumentală înrudită cu impromptuul.
3. perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă.
5. schiță restrânsă la maximum, care cuprinde un instantaneu din viața cotidiană.
6. mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. occasionnel)
1. care are loc cu o anumită ocazie.
2. care se iveşte întâmplător.
3. (adv.) din întâmplare, accidental.