Dictionar

Rezultate principale (Ocazie.):

Ocazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. occaison, germ. Okasion, lat. occasio)

1. situaţie, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare.

2. de ~ = a) de circumstanţă, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preţ redus. a da ~a = a ocaziona.

3. mijloc de locomoţie, vehicul ivit din întâmplare.


Rezultate secundare (Ocazie.):

Colocazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. colocasia)

1. plantă tropicală din familia aracee, cu rizomul bogat în feculă, la noi, plantă ornamentală de interior.


Xerocazie

Parte de vorbire: s.f. (pl. -ii)
Origine: (fr. xérochasie)

1. (bot.) răspândire a semințelor prin uscarea și ruperea pericarpului fructelor.

2. (var.) xerochazie.


Circumstanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonstance, lat. circumstantia)

1. împrejurare în care are loc un fapt.

2. ocazie, conjunctură.

3. de ~ = de formă, de ochii lumii.


Conjunctură

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. conjoncture)

1. totalitatea condiţiilor, a împrejurărilor care influenţează un fenomen sau o situaţie; ocazie, situaţie, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări.


Escapadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escapade)

1. ieşire pe furiş, nepermisă, de scurtă durată, pentru distracţii; aventură; petrecere organizată cu această ocazie.


Fructifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. fructifier, lat. fructificare)

1. intr. a produce fructe, a rodi.

2. (despre capital, bani) a aduce venit, a creşte prin acumulare de dobânzi.

3. tr. (fig.) a folosi cu profit o situaţie, o ocazie.


Moment

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)

1. interval scurt de timp; clipă, secundă.

2. de ~ = de scurtă durată; efemer; ~ muzical = mică piesă instrumentală înrudită cu impromptuul.

3. perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă.

4. (art.) ocazie.

5. schiță restrânsă la maximum, care cuprinde un instantaneu din viața cotidiană.

6. mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe.


Ocazional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. occasionnel)

1. care are loc cu o anumită ocazie.

2. care se iveşte întâmplător.

3. (adv.) din întâmplare, accidental.