Dictionar

Rezultate secundare (Ocean):

Ocean 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. océan, lat. oceanus, gr. okeanos)

1. întindere vastă de apă sărată care separă continentele.

2. ~ planetar = ansamblul oceanelor şi mărilor globului terestru.

3. (fig.) întindere nemărginită; imensitate.


OCEAN(O)-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. océan/o/-, cf. lat. oceanus, gr. okeanos)

1. „ocean, mare”.


Oceanic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. océanique, lat. oceanicus)

1. referitor la ocean.

2. specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului.

3. climă = climă la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizată prin temperaturi dulci şi prin abundenţa precipitaţiilor repartizate pe tot timpul anului.


Oceanidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. océanide)

1. (mit.) nimfă a mării.


Oceanodrom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. océanodrome)

1. (despre specii acvatice) care migrează în interiorul mediului marin.


Oceanofite

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. océanophytes)

1. plante care cresc în apa oceanelor.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Abis

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.

2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.

3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.

4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.


Abisal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.

2. aflat în zona de mare adâncime şi fără de lumină a mărilor şi oceanelor.

3. regiune = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor.

4. referitor la subconştient.


Acreţie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.

2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.

3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.


Acvanaut, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aquanaute)

1. explorator al mediului subacvatic, al adâncimilor subacvatice; aponaut, oceanonaut.


Alopelagic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allopélagique)

1. (despre organisme vegetale) care creşte la mari adâncimi în mări şi oceane.