Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bloc, blocus)
1. bucată, masă mare dintr-o materie solidă și grea; corp, obiect dintr-o bucată.
2. masiv de beton pentru ancorarea armăturii la elemente grele de beton precomprimat; material de construcție din piatră naturală, beton, ceramică.
3. ~ continental = sector al scoarței terestre de mari dimensiuni, înconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adâncime.
4. (poligr.) caracter de literă înrudit cu caracterul grotesc.
5. grămadă de obiecte, lucruri etc. care formează o masă unică.
6. în ~ = împreună, laolaltă; ~ alimentar = serviciu într-un spital care asigură pregătirea și servirea hranei bolnavilor; ~ operator = parte a unui serviciu de chirurgie rezervat operațiilor.
7. mapă de foi de hârtie egale prinse împreună, servind pentru a face însemnări, desene etc.
8. ansamblu de mărci poștale detașate dintr-o coală.
9. piesă metalică turnată a unei mașini, care cuprinde cilindrii unui motor, camerele de răcire și conductele de distribuire.
10. mecanism care permite manevrarea macazului de cale ferată din cabina acarului sau din stație.
11. grup de voleibaliști care sar la fileu pentru a împiedica pe adversari să înscrie un punct dintr-o lovitură de atac.
12. (în S.U.A.) porțiune de stradă delimitată de două intersecții.
13. unitatea dintre (supra)structura unei societăți istoric determinate și relațiile dialectice dintre ele.
14. alianță, înțelegere (între state, partide etc.).
15. (med.) obturare a unei căi vasculare sau întrerupere a circulației printr-un vas.
16. întrerupere a unei conductibilități neuromusculare.
17. (inform.) ansamblu de circuite ale unui ordinator îndeplinind aceeași funcție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fixisme)
1. concepție care neagă evoluția lumii vii, considerând că speciile de plante și de animale sunt invariabile.
2. teorie din sec. XIX potrivit căreia bazinele oceanice și blocurile continentale ar fi fost permanente și imobile de-a lungul trecutului geologic al Pământului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. megarelief)
1. formă de relief de mare întindere, prin continente şi bazine oceanice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Obduktion)
1. (geol.) încălecare a unei plăci terestre suboceanice peste altă placă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homothermie)
1. (fiz.) caracteristica unui corp cu temperatură omogenă şi constantă.
2. scădere treptată a temperaturii oceanice de la suprafaţă spre fund.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pélagique)
1. referitor la marea liberă, departe de coaste.
2. (despre depozite) format sub acţiunea mării.
3. care trăiește, se găsește în plină mare; marin.
4. depozit, sediment ~ = depozit format din noroi și argilă care se formează pe fundul mării.
5. zonă ~ă = zonă în largul mărilor și oceanelor, considerată de la suprafață până la fund, care cuprinde coloana de apă și care, la rândul ei, poate fi împărțită în următoarele subzone (ordonate după adâncime): epipelagică (de la suprafață până la 200 de metri), mezopelagică (între 200 și 1000 de metri), batipelagică (între 1000 și 4000 de metri), abisopelagică (de la 4000 de metri până la scoarța oceanică) și hadopelagică (adâncimea faliilor oceanice, până la 11000 de metri).