Dictionar

Rezultate secundare (Oceanică):

Acreţie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.

2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.

3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.


Batial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bathyal)

1. din zona oceanică, între 2000 şi 2500 m adâncime.


Batipelagic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bathypélagique)

1. din zona oceanică de mare adâncime (2000-6000 m).


Calm, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calme)

1. adj. în stare de linişte deplină.

2. stăpânit, cumpănit, liniştit; potolit, aşezat.

3. s. n. stare de nemişcare; linişte deplină.

4. ~ ecuatorial = zonă de presiune atmosferică scăzută, a celor două emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vântului şi mişcări ascendente.

5. zonă oceanică în care predomină o vreme complet liniştită sau în care vânturile sunt foarte slabe.

6. stăpânire de sine, linişte; tact în acţiuni etc.; sânge rece.


Pelagic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pélagique)

1. referitor la marea liberă, departe de coaste.

2. (despre depozite) format sub acţiunea mării.

3. care trăiește, se găsește în plină mare; marin.

4. depozit, sediment ~ = depozit format din noroi și argilă care se formează pe fundul mării.

5. zonă = zonă în largul mărilor și oceanelor, considerată de la suprafață până la fund, care cuprinde coloana de apă și care, la rândul ei, poate fi împărțită în următoarele subzone (ordonate după adâncime): epipelagică (de la suprafață până la 200 de metri), mezopelagică (între 200 și 1000 de metri), batipelagică (între 1000 și 4000 de metri), abisopelagică (de la 4000 de metri până la scoarța oceanică) și hadopelagică (adâncimea faliilor oceanice, până la 11000 de metri).

6. zonă = pelagial.