Rezultate principale (Oceanografie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. océanographie)
1. ramură a hidrologiei care studiază oceanul planetar; oceanologie.
Rezultate secundare (Oceanografie,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. géoocéanographie)
1. disciplină oceanografică care studiază evoluția fundului oceanului și a zonelor de coastă; geologie marină.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphotique)
1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.
2. zona ~ă = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contre-marée, contremarée)
1. (oceanografie) maree care urcă în direcţia opusă direcţiei obişnuite a unei maree.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. océanographe)
1. specialist în oceanografie, studiul științific al fundului oceanului și al mediului marin.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. océanologie)
1. știință care se ocupă cu studiul complex al oceanului planetar; oceanografie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. mesopelagic, fr. mésopélagique)
1. (oceanografie) se referă la zona care se extinde de la aproximativ 200 până la 1000 m adâncime; afotic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. clinoforme)
1. (oceanografie) formă de relief subacvatică cu o geometrie singulară, cum ar fi cea găsită în partea scufundată a unei delte sau pe o pantă continentală în progres.