portochelari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (port1- + ochelari)

1. toc de piele etc. în care se păstrează ochelarii.

anaglifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaglyphe)

1. sculptură în (baso)relief.
2. procedeu stereoscopic prin care se obțin imagini în relief.
3. desen al unui corp geometric în două culori (roșu și albastru) care, cu ochelari speciali, dă imaginea unui corp în relief.

bicicletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bicyclette)

1. vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele.
2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.
3. ~ cu motor = ciclomotor.
4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.
5. (fig.; depr.) ochelari.

bifocal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bifocal)

1. (despre lentile) cu două distanțe focale diferite; (despre ochelari) cu lentile bifocale.

cobra/cobră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., port. cobra)

1. șarpe veninos din Africa și Asia care are pe gât niște pete negre mărginite cu alb; șarpe-cu-ochelari; naja.

etui

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étui)

1. cutiuță în care se păstrează un aparat mic, ochelarii etc.

lornion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lorgnon)

1. ochelari care se prind pe nas cu un resort; pince-nez.
2. ochelari (plianți) cu mâner; fasamen.