Dictionar

 
 

binoclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. binocle, lat. binoculus)

1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță.
2. pansament care acoperă amândoi ochii.
 

bluza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blouser)

1. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză.