Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dérive)
1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acţiunea curenţilor.
2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor şi curenţilor.
3. deplasare a gheţurilor de la poli.
4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voinţă, fără energia necesară unei acţiuni.
5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.
6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi faţă de valoarea iniţială.
7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. épauler)
1. aducere a armei în poziţia de ochire şi declanşare a focului.
2. execuţie a unui epolment (2).
3. (mar.) devierea din plan a marginii unei table de bordaj sau de punte.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (după fr. ordoné)
1. adj. dispus, așezat în ordine.
2. bine îngrijit, pus la punct.
3. (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente.
4. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular.
5. înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. punctum, după fr. point)
1. element fundamental în geometrie, reprezentat de intersecția a două linii.
2. ~ de incidență = locul în care raza incidentă întâlnește raza reflectată.
3. semn mic și rotund ca o împunsătură de ac.
4. a pune ~ul pe i = a ataca esențialul într-o problemă, a spune ce era mai important.
5. loc determinat în spațiu, în care se află sau se întâmplă ceva.
6. ~ medical = serviciu medical organizat cât mai aproape de locul de muncă (uzină, șantier etc.).
7. loc pe un aerodrom unde stă echipa de elevi repartizați pentru zbor aceluiași instructor.
8. ~ cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; ~ de aplicație = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forță.
10. valoare a unei mărimi la care se produce un fenomen specific.
11. ~ critic = stare critică; ~ mort = a) moment în care o piesă a unui mecanism își încetează mișcarea; b) momentul când organismul sportivului, în timpul unei competiții, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerințelor.
12. unitate numerică luată ca bază de clasificare, în special în sport, în jocuri de societate etc.
13. semn de punctuație mic și rotund (.) care se pune la sfârșitul unui enunț pentru a marca o pauză, o abreviere sau, în matematică, după o cifră, însemnând efectuarea unei înmulțiri etc.
14. ~ de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește linia de ochire; ~ tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm.
15. pată mică rotundă pe un fond alb de culoare.
16. model al unei broderii, dantele, cusături etc.
17. parte, diviziune, fragment dintr-un întreg; capitol; paragraf.
18. chestiune, problemă.
19. ~ de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere; ~ de onoare = ceea ce constituie mândria cuiva, angajează onoarea acestuia; a fi pe ~ul de a... = a fi gata să...
20. aspect, ipoteză, situație; fază, treaptă, perioadă.
21. a pune ceva la ~ = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la ~ = a-i da cuiva o lecție de bună cuviință, a admonesta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. skeet)
1. probă de tir din ochirea unor talere aruncate dintr-un şant.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. stabilisateur)
1. adj. care stabilizează, care dă stabilitate; stabilizant.
2. s. n. partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului.
3. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilațiile unei nave.
4. aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică.
5. dispozitiv automat care contribuie la menținerea constantă a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de mișcările acestuia.
6. s. m. substanță care se adaugă unei soluții coloidale, unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant.