Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biais)
1. (croitorie) fâşie de material textil tăiată oblic.
2. linie, sens, direcție oblică; oblicitate.
3. (expr.) în ~ = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bretelle)
1. sistem de ramificaţie din două diagonale care asigură legătura între două drumuri, căi ferate, conducte magistrale.
2. şosea, alee ocolitoare; centură.
3. (mit.) porţiune de şant care leagă două poziţii de apărare succesive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonlocution, lat. circumlocutio)
1. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. circonvallation)
1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc.
2. (istorie) linie continuă de apărare stabilită de asediatori și care este destinată să-i protejeze împotriva unei armate care vine în ajutorul celor asediați și/sau să îi împiedice pe aceștia din urmă să primească provizii din exterior.
3. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cholangite)
1. (med.) inflamație a căilor biliare; angiocolită.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. contornare, fr. contourner)
1. a înconjura, a ocoli.
2. a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2).